(videoclipul in care a aparut masina Tico a vedetei Gianina Corondan)
Dar apropo, ce s-o mai fi întâmplat cu Tico roz? „Kim Jon Gil, fiul lui Kim Ir Sen (n.r. – joc de cuvinte legat de numele fostului dictator coreean – Kim Ir Sen), că era o maşină coreeană, era o completare a mea. Puteai să intri şi în scorburi cu ea, de fapt cu el, că era tot un el, ca şi Paul. Este în buna grijă a lui tata, a fost şi a rămas în familie. Familia Kim. Funcţionează, e maşină de marfă!“, face haz Gianina, cu toate că ar fi putut lesne să-l vândă, doar a fost şi el o vedetă pe străzile Bucureştiului.
„Am primit multe oferte cât a fost roz, adică în vremea când era copt. Dar nu am putut, nu m-a lăsat inima, că na, e din familie, e ca degetul meu mic“, povesteşte vedeta TVR despre prima maşină din viaţa ei. „În 1998 voiam să-mi iau o Dacie, adunasem nişte bani de avans. Tata mi-a zis că au apărut ăstea coreene, aşa că m-am interesat şi mi-am luat un Tico. A fost prima mea experienţă de leasing. O lună întreagă am ţinut foşnitoarele (n.r. – celofanul protector) pe scaune. Condusesem când şi când, dar numai cu tata, îmi era teamă să merg singură. Îmi indusese teama instructorul, care mi-a zis că n-a mai întâlnit aşa catastrofă ca mine. Eu zic că el era o catastrofă! Mă complexase, drept care mi-am mai luat nişte ore.“ Cu folos, pentru că în prima săptămână a şi lovit-o.
„Intru într-o parcare să-mi las maşina. Loc gârlă, erau doar vreo două autoturisme parcate. Ce-am zis: cum s-o las stingheră, singurică, o pun lângă ălea două. Şi am parcat-o aşa de bine că am spart un far!“, îşi aminteşte vedeta despre patimile prin care a trecut maşina sa înainte de momentul istoric când a devenit roz. „Totul s-a întâmplat într-o emisiune unde noi dovedeam că se puteau face lucruri măreţe cu maşini micuţe. Era la începutul amprentării într-un fel deosebit a maşinii, iar noi ne uitam după lucruri aparte pe piaţa publicităţii. Cum căutam lucruri originale, am folosit prilejul. Ce culoare să imprimăm? Dar ce maşină? – a venit inevitabila întrebare. Ăla nu, ăla nu. Hai tu, Gianina – a sosit şi propunerea.
Maşina mea era verde. Eu nu cedez: Lasă-mă, că trebuie să-mi schimb talonul, să mă duc la poliţie etc. Ei: Hai măi, că ar fi haios, te gândeşti la o culoare şi… Până la urmă mi-a surâs şi m-au convins. Era tentaţia prea mare să fac materialul, aşa că m-am sacrificat. Într-adevăr, e un efort să-ţi schimbi talonul. Însă redactoriţa emisiunii mi-a spus că a vorbit ea cu nu ştiu ce general, că o să-mi rezolve problema. Vrăjeală! Unde mai pui că, acum, toată lumea mă ştia ca pe un cal breaz. Nu mai zic poliţia. De câte ori mă întâlneam cu poliţiştii de la circulaţie, mă întrebau: Ţi-ai schimbat talonul? Arată talonul! Eu o tot scăldam: Mâine, mâine. Ei: Schimbă talonul, vezi că dacă te mai prindem fără, îţi dăm amendă! Mă rog, aveau şi ei glumele lor…“
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu